Îmi cânți,
îmi cânți zburătăciune.

Þi-au ieșit ghioceii pe sâni
și iubirea în ochii
negri tăciune.
Îți răsar flori pe subsiori,
pe după ureche îți înmuguresc sărutări,
țipi,
gemi nebună și cerul ți-e fără nori.

Îți vine să zbori
și te arunci pasăreo pe mine
cu mișcări acviline.
Fâlfâi,
gâfâi
și miroși toată a primăvară,
a toporași,
a crâng verde
și a dragoste.

Te-ai ivit de sub gheață
și,
isteață,
pentru a nu pierde printre clipe
timpul iubirii,
acea veșnicie a dăruirii,
te agăți lighioană de umerii mei
nelăsând uscat în mine,
-răpitoare vânată ce ești-
nici un crâmpei.

Pan
14.12.2002