Minunea mea, ai aparut intr-o seară
Era rece și aproape iarnă afară
Eu te-am privit și mi-ai zâmbit
Surâsul tau pe veci m-a cucerit.

Minunea mea de suflet te-ai lipit,
Te-am sărutat pe frunte și ai gângurit
Apoi ai adormit lipit de sânul meu
Comoara mea de-acum vei fi mereu.

Cu gânguritul tău mă chemi la tine
Alerg mereu să te alin, să te iubesc
In brațe să te țin, să-ți fie bine
Minunea mea: un boț de suflet omenesc.

Cu tine ai adus lumina, viața
Si pentru tine aici voi fi mereu
Când ochișori-ți luminează fața
Sufletul tău se lipește de al meu.

Scâncești ușor fiece noapte
Te-a speriat ceva, micuțul meu ?
Mânuțe ce mă caută înfrigurate
Te cuibăresc aici la sânul meu.

Si simt cum inima-mi tresaltă
Când pofticios la sân te ghemuiești
Minunea mea plăpândă, delicată
Pe zi ce trece tot mai dulce ești.

Pe fruntea-ți albă te sărut ușor
Te liniștești, adormi și-ncet mă tragi
De-un deget ce l-ai prins în pumnișor
Obrajii tăi îmi sunt atât de dragi...

Când dormi adânc ți-e răsuflarea toropită
Si-atunci tresar și mă întreb: „E bine ?”
Dar tu zâmbesti in somn. Te sărut topită,
Inger bălai ce-ai apărut din mine.

Iar mâna mea ușor te-alintă
O sărutare caldă îți veghează visul
Minunea mea ești rugă împlinită:
Un înger ce-mi aduce paradisul.

Minunea mea, în suflete te-ai cuibărit
I-ai cucerit pe toți fără să vrei
Al nostru univers întreg ai devenit
Si te-am numit simplu ANDREI.