Un orologiu doar,
poposind
pe un perete ingalbenit.
Tic-tac-ul meu incremenise
timpul,
la ora nefiintei.

Pana intr-o dimineata cand,
cu maini blajine m-a luat,
m-a hranit cu visurile lui
si m-a scuturat de secunde.

I-am raspuns cu o bataie prelunga

Era seara cand m-a asezat la loc;
timpul meu era fiinta.
Doar orele mele purtau cu ele
vina de a iubi.