Visam ca nemurirea ma asteapta
Pe mine, bietul suflet muritor,
Ca o sentinta blanda si nedreapta
Pe un sarac si simplu infractor.

Visam ca nemurirea ma imbie
Sa ma infrupt din fructul interzis
Ca o furtuna ce abia adie
Deasupra unui mic si calm abis.

Visam ca nemurirea ma ucide
Cu zambetu-i de zeu infricosat
Ca un buchet de framantari aride
Cazute peste-un suflet nepatat.

Si-asa, visand la nemuriri eterne,
M-am desteptat plangand de dorul tau,
Si-am inteles ca neaua se asterne
Si peste zei, si peste negrul hau.