A ramas acasa, intr-o zi de toamna,
Speriata de un clopotel
O fetita a carei grija era numai jocul,
O fetita alintata de bunici;
Fetita care a ramas intre papusi...
A ramas o papusica, intr-o zi de toamna.

Eu mi-am continuat drumul, am mers la scoala.
Papusica o inviam tot mai rar,
Iar la sfarsitul clasei a VIII-a
Am uitat-o, pentru totdeauna...
In ladita sufletului, intr-o zi de vara.

Acum mi-au ramas bucatele,
Care zilnic devin particule,
Apoi se transforma in colb marunt, auriu,
Care imi va imbraca ladita,
Prin care voi mangaia fetita...
Copilul din mine, de odinioara.

Am ramas cu o paguba mare,
Dar care mi-a adus o uriasa noua viata,
Cu greutati, care imi aduc speranta
Si zilnic satisfactii mai mari!

Am ramas cu fericirea copilului
Care a existat in sufletul meu,
Copil care mi-a lasat creativitatea,
Increderea, puterea si m-a incarcat
Pentru toata viata, pe care...
Da! Acum sunt pregatita,
Si o primesc cu bratele deschise.

Nu va plangeti zadarnic copilaria!
Fiecare sa se bucure de ce are:
Tinerii, de tinerete,
Batranii de a lor batranete,
Copiii, de copilarie;
Iar eu, a mea viata
O port cu demnitate,
O traiesc zi de zi si an de an;
Imi traiesc a mea viata,
Caci numai o sansa sa ma nasc,
EU AM.