Zâmbete și guri flămânde de minciuni
Ce se ascund târziu în vraja nopții
Plăpânde lumini și umbre de minuni
Se împletesc hoinar în urma sorții.


De ce sunt munții muți mereu?
Izvoarele șoptind în drum fugar
Și vorbe ce ne spun uituc din greu
Drumuri în nopți ,cărări uitate de plugar.


Când iarba-I verde …afară-I iarnă iar
Tu pleci spre cerul clar și plin de stele
Clădești pustiuri zugrăvite…negru-n var
Târziu în gânduri cu muște și pene.


De-ar fi timpul un orar nefast
Uitându-te plecat…Luceafărul amar
Zâmbește tâmp și fără de habar
Cuvintele-I de-un gri trecut și cast.

30.06.2002
ANDREEA