Cum va spun, totul e ca la carte,
Sunt optimista incorijibil precum somnambulii pe muchia casei plutind.
Doar gheara unei linisti absurde, cu bulbul in moarte,
Ma vindeca zilnic de jind.

Crinii scot fara rusine limba la mine,
Orele ara-n vazduh tunele si ziduri,
Carnea mea trista, sau numai absenta,
face, cu patima, riduri.

Sangele rupe obloane ascunse
Intr-un necunoscut fara nume, adanc,
Noaptea, in somn, vine un lup plictisit si imi spune,
N-am chef nici maine sa te mananc!

Nimeni nu ma supune la forta,
la tandrete sau la iubire nici pe atat
Numai unghia clipei pandeste cu pofta
vena mea de la gat.

Asa ca, pana aflu proportia fixa dintre negru si alb,nectar si venin,
Platesc intreit si iubesc si, in fine,
pentru echilibrul si linistea planetara
Zilnic va spun ca mi-e bine.