O dîră de nisip
Trasată în nisip,
Lumini străfulgerate,
Cale de pulberi fără sens –
Eu te salut, prieten drag,
Căci mi-ai lipsit!
E-atîta timp
De cînd nu ne-am văzut,
De cînd noi n-am mai fost
Doar un modest și liniar desen
Zgîriind impudic nuditatea
Pustiului ce-a înflorit!
Eu te salut
Și te sărut, căci azi,
Azi sînt ca tine – doar nisip,
Doar pulberi spulberate de furtuni
În miriade de frînturi
Ce-ncearcă să se regăsească iar
În ce au vrut să fie-odată:
Un om
Sau poate-un drum uitat,
Pictat discret
Cu Alb pe Alb!