A inceput cu sfarsitul,
s-a pornit cu destramarea tesaturii de ploaie,
a fost starnit de migrarea tastelor de vant ars.
Un albastru prea concret se isca in pamant,
o siguranta prea devotata ramanea in absurditate
si o urma in plus se alcatuia pe calea taiata
prin ierburi prelungi alb-cenusii sau
prin creste amare de pamant rafinat.
Din vazduhul mototolit razbatea
o mireasma acida de portocale verzi-coapte,
un suflu nou de ceata scapatata
ce pietrifica zborul faptelor nevoite
sau poate chiar o aripa de mers congelata.
Dar se vroia mai mult de atat
in acel februarie atat de indatorat
si asortat in inculoare:
In toata aceasta corvoada anosta,
pasarele de prada stihuiau
despre surasul mereu viu
al unei fapturi blond cendré.

Un vis in vis,
Vis a vis de copilarie ...


8 februarie 2003