in seara asta
doar inorogii mai au voie in sufragerie
ii voi servi cu pricomigdale, bloody mary
si cu amintirea iubirilor asortate dupa culoarea ochilor
doar impreuna vom trece cu brio
peste insuficienta disimulata a cuvintelor
doar impreuna vom trasa cu varful piciorului
arcuri de cer in oglinda inghetata a mlastinilor
unde ma refugiam stanjenit cu genunchii murdari la gura
muscand absent julituri stacojii ale mersului in patru labe
mers naiv, mers uitat, mers uscat

doar impreuna vom creste,
ca pe propriul nostru copil,
metastaza frapanta a lui tarkovski
(scriu tarkovski fiindca avea el ce avea cu caii)
doar impreuna vom creste
parul, unghiile si barba
ca pe un gazon neingrijit in fata cimitirului
doar impreuna vom galopa
ca un vant, ca un gand, ca un cancer,
ca un cancer, ca un cancer, ca un cancer
spre taramul efeminat al florilor de nu-ma-uita
(- nu te uiti?
- nu ma uit.
- promiti?
- promit!)
spre reversibilul picaturilor de apa
intorcandu-se in nor, intorcandu-se in noi, intorcandu-se in ploi
doar impreuna
diii
trei puncte pe i definind semicercul
doar inorogii