Stau si eu ca proasta satului si ma intreb de ce-mi vine sa iti zic: "strange-ma dom'le-n brate pana n-o sa mai am gura sa vorbesc, pana n-o sa mai am nas sa-ti respir rasuflarea mirosind discret a tic-tac, pana n-o sa-mi mai pot misca degetele prin urechile tale, in cautarea melodiei pe care o auzi numai tu. Numai ochii sa mi
-i lasi deasupra umarului tau, ca sa vad cum trece timpul peste noi." Asa ti-as zice cu gura mea de femeie masochista, careia ii place sa fie iubita pana i se taie respiratia. "Da sa ma strangi tare, dom'le, ca daca nu, o sa te intreb tot restul vietii de ce nu m-ai strans cu sentiment, de ce, daca stiai ca asa-mi place?"
Pai da, ca proasta satului, ca uite, in loc sa iti zic, stau aici si ma tot intreb. Da' poate ca pana la urma iti dai tu seama, asa cum iti dai seama cand imi rup o unghie si ma suni speriat sa ma intrebi ce am patit, ca simteai tu ceva...Sau poate ca asta nu se aplica atunci cand ma ai aproape, ochi in ochi, ca doar stie toata lumea ca daca te uiti prea de aproape la ceva, vezi in ceata si te uiti shashiu.
Eh....stau aici si scriu prostii dorindu-mi sa-mi vopsesc parul in portocaliu, ca sa iti ramana o pata colorata in mijlocul pieptului atunci cand o sa ma strangi in tine, iar tu.. Tu.