Nebunie de moment
Te ridică sus, mai sus.
Ușa templului se deschide.
Încet pășesc.
Ușa se închide.
Fantasme gri prin fața-mi dănțuiesc
Privindu-le simt cum trăiesc.
Viața îmi palpită,
Venele-mi se umflă.
Mă prind în joc cu moartea,
Totul e fals;
Eu înnebunesc.
Cu mâini tremurânde caut ieșirea
Dar pe veci voi rămâne aici
Privind fantasme reci.
O cumpănă se înclină.
Tâmplele-mi plesnesc.
Capul mă doare îngrozitor.
Înainte să-mi dau seama
Amorțesc.
Departe, intangibil,
O vale se întinde.
Fluturi mulțime zboară sec.
Încet la viața mă trezesc.
Alerg și cad în iarba moale.
Zgomote asurzitoare cresc.
Fluturii mă năpădesc.
Speranța-mi moare…
Vreau să mă trezesc!