Dintre ruine abia se zărește
Poteca ce am colindat odată,
La braÈ›,
Amețiți de șoapta garofiței crescută pe ziduri.
Abia se mai aud pașii în tandem
Ai viselor noastre,
Tropăind stângaci pe dale
Martore atâtor iubiri.

...câteva petale strivite
de povara buzelor tale sărutându-mi părul.

Copacii mai știu a spune povestea
Trupurilor noastre scăldate-n lumina amurgului,
Iubind...

...senzații de lacrimi dulci,
sorbite în dansul nebun dintre fire de iarbă.

Tu...iubitul cuminte...
Eu...iubita rebelă...

Mă iartă de-am strivit cu sufletul
Ce ar fi trebuit să se nască șansa
Codrilor blestemați de zadarnic...
Iartă-mi iubirea...
Îngroapă-mă în munții de zile
Neîngroșate în calendar,
Să revin, poate, altcuiva...vis
Și ție...
Sărutul hoinar de pe frunte.


25 februarie 2003