Gandul s-a rupt in mii de particule paralele
ingramadindu-si firea dincolo de capatul serii
unde ne-am uitat mai demult linistea .
Te ating pe-o raza de vis si tresari
lipindu-te de umbra ta ce parca zboara
cu tot cu dimineata in care ne-am trezit
aplecati peste ruga , cersindu-ne fericirea .
Zgomotul produs de aceste idei ma mai urmaresc
si acum cand am uitat lacrimarea de prea mult vers
si te-am strigat sa-ti lasi pasul peste inima mea
sa nu mai poata plange din lipsa de dor
si sa se topeasca cu gandul facut deja franjuri
in visul abia soptit al vietilor noastre!