privesti secunda cu secunda
lacrima impietrita.
vad cursa din ochiul nevazut
al calului ce galopeaza impotriva vantului
impotriva ritmului infernal al curgerii sangelui
in jurul propriei axe
aleg sa pariez pe jocheu
calul nu-mi spune nimic, el e doar o palnie prin care se scurge
vigoarea calaretului ajungand pe pamant
aleg sa-mi flutur casca razand in nas
mainilor mele ce vor libertate
libertatea de a munci pentru ele
de a muri pentru ele,
de a rupe maini pentru ele.

aleg sa pariez pe jocheu
si el prinde intre picioarele tari
pielea tare de cal cumparat
din piata matache si ma priveste de la inaltimea picioarelor
o inaltime impersonala si duala
agramata si prost caligrafiata
o inaltime care aspira la statutul de erou cunoscut
al zilelor noastre.

aleg sa pariez pe jocheu
si el ma scuipa in fata.

nu mai pariez niciodata pe jocheu.