Ne inchinam in fata fiecarui cuvant,
in fata fiecarui curcubeu,
in fata fiecarui fluture.
Ne azvarleam ochii in sus
si rupeam cu ei vazduhul rotund
si sunetele inalte.
Ne iubeam,
ne iubeam,
ne iubeam!
Pe tamplele noastre fierbinti
treceau turme de copite si aripi
intr-o continua zbatere.
Primavara izbucnea
ca o fiara salbatica
de pe buzele noastre inclestate
si totul ni se parea atat de real
incat,
uneori imi venea sa urlu
si sa sparg cu oasele pietrelor
visul acesta!