Ata
O viata ca un orizont...
Si-n spatele ei
Urla tacerea,
Caci nu intelege
Cum omul surd
Aude mai bine chemarea ei!

Dincolo de noi
Damnatii ar vrea sa traiasca.
Si de fapt captivi
Numai noi suntem,
Cand nepasarea
Nu ne lasa sa cersim
Vietii mantuirea!

Cand viata ne traieste
O soapta se rasfrange in noi...
Si indoctrinati cum suntem
Nu putem a o strivi!
Astfel doar noduri ramanem
Si pentru a visa inevitabilul
Deschidem ochii si cascam!

Toti urmam aceeasi ata
Care se innoada in noi pe cai ascunse.