M-am apropiat descult
de perna ta,
sa nu-ti fosneasca ingeri
pe la tample,
speriati de ne_rabdarea asta-a mea
de-a te cuprinde
cu privirea-n tample-mi.

M-am asezat pe perna,
ca un vis,
ca sa ma pierd prin bucle,
inspre frunte,
cand tu cu trupul dormi
ca sa unesc
acele fire ce-ntre noi,
sunt rupte.

Pe buze ti-am lasat
vestmant de flori,
sa te trezesti in lume
ca-ntre ingeri
si cand saruti lumina ce e-n zori
sa nu mai stii
de-a oamenilor plangeri.

M-am cocotat ca spiridusi
cu faclii,
pe coltul gurii
sa nu-ti tulbur somnul,
iar din visare daca te-oi trezi,
sa crezi poveste,
ca iti este somnul.