Azi dimineață m-am trezit cu palma la cearceaf,
se înserase deja
și lipsa ta se cuibărise undeva
pe linia vieții...

Sunt condamnat la noapte, mi-am spus,
e bine, pe de altă parte,
noaptea e tarif redus la singurătate
și soarele strălucește mai tare
pe fundalul negru al ferestrei
deschise prin intimitate...

Sunt singur, s i n g u r . . .
Literele își întorc spatele una alteia
mormăie câte ceva,
plescăie și dorm mulțumite mai departe,
mult mai departe...

Sunt singur de palme, de umeri,
dar mai ales de ochi
de ochii tăi în care nu mă mai oglindesc
decât pe întuneric...

Iarna s-a rătăcit prin oraș...

Mi-a apărut în dreapta jos "message received"
e ceva despre încercarea de evadare
a amintirii buzelor tale
sângele s-a mișcat repede și de data asta...
acum e ferecată în cutiuța roșie,
cadou de la Gellu...

Acum te las, a sunat cineva la interfon
cred că e tot ea, noaptea,
am trimis-o după țigări,
parcă văd că îmi aduce iar fluturi...
Oricum, nu am să visez nimic bun...

Nici mâine nu e joi...