Stau ghemuită într-o umbră cu două numere
Mai mare,
Să-ți las și ție loc de-un amurg,
Și simt cum crește lumea, orbitor,
ÃŽn inimile noastre,
Încât o putem întoarce pe ambele părți
Doar clipind.

De când am învățat mersul prin îngeri,
Cu mâinile-ntinse,
Mi-e de-ajuns această întâmplare
Și lanțurile care mă dor
Pe dinăuntru
Să te pierd.

Îmbrățișează-mă cu coaja ta de vise,
Iubite,
Până când lumea ne va lega
La sărut
Și ne va alunga în oameni.

6 aprilie 2003.