Când Iisus a scris pe nisip
A scris numele meu,
A știut că voi trăi
Pentru că este Dumnezeu

Când Hristos S-a lăsat scuipat
A întors obrazul meu
A simțit că voi ierta
Pentru că este Dumnezeu

Când împăratul a plâns în grădină
Din lacrimile mele s-a-nfruptat
A privit de atunci peste mine
Căci cu suflet și El s-a-ntrupat

Când cel Uns s-a-nvelit într-o cruce
Pe umerii mei lemn a purtat
A simțit cum m-aplec de durere
Căci cu suflet și El s-a-ntrupat

Când Iisus a-nviat dintre cuie
A uitat – de la răni – ce sunt eu
Doar atât a făcut de la Sine…
Dar îl iert…fiindcă e Dumnezeu…