Mi-e frică să concep
ca și cum fructul gândirii
ar fi perisabil
obosit
-de nebunia sistemelor-

al meu miroase a gingășie
a sânge
sângele curs din palma
ce a strâns tulpina unui trandafir

Visez prea mult:
24 de bătrâni
ațintind dușmănos
în sclipirea păpușii cu ochii de sticlă
(în loc de ferestre
am icoane pe geam)

de câte ori
Eu doarme
și mă trezesc Eu
deschid ferestrele
și mă îmbăt
din aerul închis
de dincolo de ceea ce apare în icoane

Obosit
mă privesc
în zâmbetul pământului
încovoiat
ca un semn de întrebare…