azi n-am mai scris nimic;
poate doar niște zahăr pe botic,
și niște fructe împletite-n plete,
cum poartă fetele cochete.
mai ieri, îmi vine-acum să-ți zic-
purtam cercelul în buric
și-n salbe de mărgăritar
tu mă săltai pe braț la geam,
să vadă lumea că-s nurlie,
că tu-ai poveștile o mie
cu toate prinse la un loc,
și-n poala fetei cu ghioc
ți-ai regăsit surâsul lin
ți-ai uitat vorba de pelin
și-ai adormit ca pruncii-n șoapte...
și-așa povestea merge mai departe,
despre un prinț rătăcitor,
tot peste culmea munților,
ce caută departe fericirea-
din vise să-și culeaga nemurirea.