Am impresia/ senzația/ părerea
că mă pierd într-o topitură
de tu și eu,
niciodată noi,
și nicicând despărțiți.

Mă amețește/ uimește/ ademenește
ideea de-a nu mă putea conjuga
la timpul apropiat
cu caracter pronomial
de pereche cu vise albastre.

In punți de cuvinte
spre nerostirea noastra de ieri
am corodat lespezi de piatră-n culoare
cu toate parerile moi
despre o viața împarțită la doi.

Ca să-mi închei sfârșitul la final
adaug glasul scund, paradoxal,
al verighetei –cununa de flori-
ce am purtat-o la nunta din zori.