ma pandeste moartea la colt
imi sare in fata
se holbeaza la mine
ar vrea sa ma sperie
sau sa o salut macar
sa ma ia de mana, amical
sa intram in parcul pustiu
sa ma sugrume pe o banca
de tristete amara
si de vara
putreda

ma pandeste moartea
si desi tresar cand o vad
cum secera
in stanga, in dreapta
merg linistit
cu frunte impletita in ramuri
sangerii
cu o cruce pe spate
pe ea rastignit
si o fac sa tresare
cand se apropie
si se vede pe sine
strapunsa
invinsa
in veac