Dintr-o margine de cer
Învelită-n noaptea rece
O fetiță părăsită,
Roiuri de sclipiri culege.

Și din umbra unui gând
La un capăt trist de soartă
O păpușă strânge blând
Sub o lacrimă uscată.

Așteptând lângă un vis
Un cuvânt drept mângâiere
Ca un strop de paradis
Într-o mare de tăcere.

Va veni poate cândva
Cineva …ca un destin…
Dăruindu-i din alt timp
Zâmbetul unui cămin.

Lângă noi nu mai au loc,
Îngeri cu surâsuri frânte,
Alergăm privind arzând
Zarul vieții cum se-nvârte.

De o margine de lună
Rezemată-n noaptea rece
Cu o stinsă disperare
O fetiță se petrece.