Trist e soarele-n amurg
Cu pletele-i rămurele,
Printre vârfuri ape curg,
Plânge salcia cu ele.

Stând ascuns la umbra ei
Las privirea-n jos plecată,
De sub pleoape ochii grei
Vars-o lacrimă bogată.

Iară vântul sfătuit
De-ale apelor suspine
Și, văzând c-am ațipit,
Cheamă drag dorul la mine.

Și din tufe de pe mal,
Cu verzi ochii, bălai părul,
Tu-mi zâmbești și-apoi un val
Imi alungă-n urmă dorul.

Și-ascultând un greieraș
Simt ca noaptea lin se cerne,
Parc-ar fi fluier doinaÈ™,
Care-n suflet jale-așterne.

Și-ale lui clipe pustii
Leneș timpul și le poartă,
Iară eu te-aștept să vii
Și-ntristat mă rog la soartă.