E o lume care naște lebede de lut
în mâinile lui forma devine esență,
se supune unor legi neînțelese ale sângelui,
din nervurile lui se ridica pene

E o încăpățânare de pământ și apă
sudoarea cade cu străluciri sublimate:
culorile, anotimpurile, umbrele
se contracta dureros pe aceeași roată

Nu stie să existe altceva, totul e tina,
(nu se rupsese din coastă lui femeia)
un timp liniștea se despleteste în jurul lui, cu nuri
amforele cauta cerul cu brațe de femei și șarpe.

O lebada de lut îl cânta.

4 mai, 2003