exista o armonie oarecare
pe care se sprijinea existența mea prăfuită:


erau globuri sidefii de sticlă
în care se reflectau surprizele

se întrezărea un covor de flori universale
din care degetele mele le rupeau
doar pe cele maronii

deja creată o lume fantastică
iși mărginea emoțiile la trezire

moara de apa de pe perete
încerca să se smulgă din râu,
dar o întrerupeam
cu schimbatul ceasului

soarele mahmur nu trebuia
să mă atingă
(eram de gheață)

se ghiceau de departe
doua lumi asimptotic paralele.


luptam cu îndoiala.
o învingeam doar pe moment.
clear window.


31 martie 2003