Oamenii ca noi se iubesc alambicat.
Eu, un bărbat magician
și tu o abură în retortă
sau invers,
tu,
o sculptoriță vișinie
și eu o marmură roșie.
Sau,
și mai complicat,
când amândoi plutim în femeie,
când amândoi murim un bărbat.
Și astea toate pentru că
ne plac cerurile rumene
și nopțile singure.

Pentru noi toate singularitățile sunt pereche,
sorii răsar câte doi,
lunile amândouă
se împlinesc,
se împătresc
sau se rup în două.

Se coboară noaptea tiptil,
visăm,
de pe păr îți cade noaptea pe pleoape,
lin.

Pan
06.05.2003