Hulpavi, lupii adulmecau izvorul
Dar ochii le ramaneau neutri.
N-am stiut niciodata cand si unde
Se nastea nesatul lor.
Era o nevoie atroce, dincolo de viata,
Dincolo de moarte,
De-a seca fantana, de-a bea pana la piatra,
Sangele proaspat al sufletului meu.
Am ramas dupa o vreme
Cu bratele intinse si mute -
Statuie uitata de-un timp prea grabit -
Si nici un prinos de iubire
N-a mai tasnit din palmele reci
Nicicand, pentru nimeni.