Stau, gîndesc în mii de gînduri,
Sub un șir enorm de vise.
O lume, plină de durere
Și-o dragoste, pierdută în tăcere.

Un pustiu și-n jur numai lacună,
Rătăcesc, visînd în șoapte.
Pășesc adînc în goluri
Și-aud sunete de vid...

Mă întreb, nu-mi aud glasul
Mă gîndesc, nu-mi simt gîndirea.
E pustiu jur-împrejur,
Pustietatea doare.

Mă tem de ziua ce vine,
M-așteaptă din nou tăcere și mister.