Și ce am văzut a fost ultima zi
A unei neființe ce demult aștepta
Timpul său ce va veni;
Și pe cer apăru o stea …

Încet, din durere, pământul prinse formă
Și apele peste mine se revărsară,
Trezindu-se din a timpului comă
Oamenii începură să răsară.

Pierduți și rătăcind fără pic de ideal
Aleargă asemeni unor furnici triste
Sub cerul negru, vechi, de cristal,
Asemeni speranțelor ce sunt ucise.

Iar eu voi ucide mereu cu umbra mea
Lumina ce acoperă acest pământ
Căci sunt doar o veche, pierdută stea,
Pierdută pe veci în al său mormânt