Din bezna revoltei s-a nascut o femeie
Cu ochi mari de copil speriat,
Cu ploapele grele de gene in care
Lasciva, matasea, s-a intrupat.
Suava, cu trup sui de mreana,
Cu glezne de ied ne-ntarcat,
Paseste prin bezna revoltei
Cu pasul soptit, delicat,
Te scutura viata femeie,
Te chinuie un zimbet ratat,
Te usca de-a dragostei seva
Un tandru iubit speriat.
Iti cauta ochii, iti pipaie umbra,
Prin bezna iubiri-n delir,
Uitind ca din ochii iubitei
Cad lacrimi mari de copil.
Femeia copil s-a nascut,
Iubirea ei arde, surisul i-e viu
Si patima ei e-ntr-un vers
Despre iubiri stilizate pe-un fond cafeniu.
Asteapta un val sa-i pipaie glezna
Asteapta un tril sa-i sfredele trupul,
Astapta ca bezna revoltei
Sa-si stinga credinta si sa-ajunga crepuscul.
Sa fie apoi inserare,
Si zi mai apoi peste mare,
Si-apoi dimineata cu soarele-n pirg
Si-apoi rasarit si iarasi amurg.
Si linga-al ei sin,
Cu un moale oftat,
Sa-si rezeme timpla
Un iubit… speriat