Zbor.
Pe aripi de vant.
Vultur.
Privesc lumea de sus si imi pare
marunta viermuiala umana.

Poposesc pe creasta de munte
si imi ascut pliscul si gheara.
Ma inalt in noapte,
cu ochii la stele
tanjind sa ajung langa ele.

Gelos,
soarele ma sageata cu o raza.
Ma prabusesc spre pamant
orb si cu aripile frante.

Ma mir ca mai sunt.

Cad printre cladiri uriase,
In mijlocul strazii oamenii ma privesc mirati.
Ii simt cu ochii incetosati de moarte,
strabatut de gandul ca a mai murit un vis...

SI STELELE ERAU ATAT DE APROAPE!!