Ti-as darui din cer o stea,
sa-ti lumineze calea
cand in neant vei cauta iubirea.

As incerca sa fiu cararea catre maine,
si-n drum ti-as pune flori de tei,
sa te imbete cu al lor parfum.

Din ploaia care-acum doineste
a noastra ne-implinire,
ti -as darui un univers,
o lacrima candida,
si-n par ti-as pune curcubeu
uitat , in fapt de seara.

Si din a muntilor comori
as cauta ecoul,
sa te inalte cu -al sau glas,
din marea care-o stapaneau
frumoasele sirene.

Intr-un poem as incerca sa te adun.
Dar,
steaua lumina cararea,
si lacrima se preschimba in curcubeu
atunci cand pentru noi,
ecoul tandru al sirenelor uitate,
ne amageau cu a lor sunet.

Pentru a fi din nou
aceeasi crisalida
ce se transforma in sublim.