Urc treptele vietilor, una cate una
Gandind ca urmatorul rasarit
Imi va izbavi existenta de lut.
Soaptele ingerilor imi vindeca auzul
Ranite de eternitatea intunericului.
Incerc sa-mi aduc aminte de stramosii mei,
Dar ei aluneca prea iute prin amintiri,
Rupandu-mi radacinile - eliberandu-ma.
Stau in afara mea – impersonala
Si dupa cautari disperate, ma regasesc:
Creatura perfecta, imaculata, divina.