Esti atat de alba pe dedesubt, atat de alba,
ca vantul isi ia ramas bun cu nisipul
marea intinde gatul lung de zebra
printre talpile mele
( piatra ponce doua la zece mii, aveeem)
un zmeu trage cerul intr-o parte
un copil cu funda zambeste dintr-un castel de nisip
coloreaza flori de colt cu cerneala
inspre seara, langa linia ferata, pe camp,
fecioare strang saruturi de maci intre pulpe bronzate
( se aude si Paco de Lucia)
acolo te port gol, pe deasupra
sunscreen
sunscreen
intr-o rama mangaleza cu scoici si sezlonguri de rachita,
( dincolo mai pescuiesc unii vise la copca, intr-o vara polara)

Nici moartea nu-i ca vara,
dar noaptea asta polara!

6 mai 2003