Arlechinii plangeau
dansul crispat
al zeului lor,
sub o alba chemare,
spre o neagra visare.

Parca ieri tropoteau
pe scenele vietii
umbrind cu zambetul lor vag
fara rosu chemarii,
fara albastru visarii.

Ars Satira ranjea
ochii lor lacrimati
rasul lor saltimbac
azi plecat inspre vremi,
mai ferici,mai satui
de-acea mova chemare,
de-aceea verde visare.

........................

Inima Lui azi priveste
absoluta lor poveste,
chipul lor demachiat,
Rasul lor disperat.