Ce zi deprimantă de toamnă !

Azi frunza căzînd îmi pare o doamnă,
se-nvîrte pe axa-i,
cu alte frunze legănate se-ndeamnă,
si parcă nu-i teamă
de valsul macabru al zilei de toamnă.

Valsează,
valsează pe scena văzduhului
cu o adiere de vînt, ca partener trecător,
si-i insuflă
usor
trupului meu
ideea că si el e trecător
pe scena
pămîntului,
dus de viată ca-n vis
pe pasii nesiguri ai unui vals
năucitor.

Valsează o doamnă pe drumu-i spre
sol,
îndemnîndu-ne speranþa
spre-un mitic demisol
pentru care am creat dintodeauna zeii
lungindu-ne febril viata
c-o mică eternitate,
visată,
valsată de unii,
comparabilă din păcate cu o cărămidă,
noi trăind o cetate.

Nu mai valsează doamna…
A atins solul…
Din păcate…
cu toate că toamna…
Frunza noastră n-a căutat sau n-a găsit
demisolul.

Uite ! îsi începe valsul altă doamnă !

Ce zi !
Ce zi deprimantă de toamnă !


noiembrie 26, 2002 Dric Ruen