Arcuindu-ma
in arcul numit
Metanoia,
in scutul de ruga
imi slefuiesc sagetile
cu ascutimea
intrebarilor
ca sa le tintesc
in sfera cerului.

Si fara sa vreau
un inger cade
ranit in aripa
raspunsurilor
ferindu-se timid
de privirea ochiului meu,
acest sex
al vederii, al PreVederii.

Hei ingere!
de ce te-ascunzi
de mine
nu stii ca poemul
sufletului meu
te stie
pe de rost?

.................

Si m-a lasat
sa-i smulg penele
aburind de har
una cate una
ca sa ma intreb
Dumnezeu ma iubeste?
ma iubeste?
nu ma iubeste?
ma iubeste?