Putina iubire
intr-o lume ostila,
si-atata pieire...
Mi-e mila
si sila,
nu de noi,
ci de voi!
Voi,
ce-aruncati cu noroi;
nu de loc,
nu de timp,
ci de fapt,
si de scop.

Ce noroc
de-atat nenoroc;

ce folos
de-atat nefolos;

Sortitul cutit
ma taie-ntr-un loc,
si-ajunge la os.

O sa-mi creasca in piele
si parul pe dos,
iar gandul
sta incretit
pe fruntea-mi enigma,
pe tampla-mi scanteie.

Versul ce-scriu
nu-l mai inghit;
il fac azi cutit,
si il scuip,
si il tip;
..........
asculta-l si tu,
numai nu spune nu;
econom in gandire
si lacom la bani,
usoara traire!
Ce fericire!?!

Putina iubire
intr-o lume ostila
si-atat pieire...

Mi-e mila si sila!