Iar când mi-oi strânge-n brațe snop
averile bisericești,
să emigrez într-un muzeu de rădăcini
deschis non-stop,
să-mi fii doar tu groparul anilor acești
și mire-al florii de mălin

din spini
așa o să revin
când sidefie, când cuminte
să-mi porți culoarea înfiată în priviri

suspin
să ți-l zidești
de muguriu în frunte,
expresie a voluntarei mele-mbobociri

și-așa,
cu titluri vegetale investit,
nicicând să nu-mi lipsești neîncolțit.

Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, editura Pro Transilvania, București