Infinituri, eternități și universuri,
Flori și oameni și morminte,
Îngeri și demoni și monștri.
Un câmp de flori se zărește în infinituri,
Un om răsare din centrul universului,
Un înger veghează și oameni și flori.
O adiere de vară adusă de un vânt nepăsător
Îndoaie și rupe și seceră câmpul de flori.
O adiere de vară venită din străfundurile universului
Îndoaie și rupe o viață de om.
Îngerul e cel care îngrijește această viață îndoită de om.
Din câmpul de flori îndoit de adierea unui vânt de vară,
Mai rămân doar două, apoi doar una.
O floare și o viață de om îndoită de adierea unui vânt de vară
Și un înger ce veghează viața îndoită a unui om și a unei flori.