Dezrădăcinat.
Ce cuvânt aberant!
Îmi amintește de cactusul din camera mea
care agățat de perdeaua mânata de vânt
s-a smuls din ghiveci ca să aterizeze
pe covorul meu mov si moale.
Și statea turtit acolo, parcă spunând,
- Lăsați-mă aici că mi-e mai bine.

Mă întreb,
dacă într-o zi un suflet rătăcitor al Clujului
s-ar avânta prin locurile mele (e mult de-atunci),
oare ar găsi, acolo în dealurile Transilvaniei
un ghiveci mai mare, cam pe măsura mea.
Și eu ridic capul și spun sfios,
- Mi-e bine aici dar mă dor rădăcinile.