Respiram
oameni intr-o viata
furata somnului
ca memorie
inganam a crestere
hibernata cu linia
in adaosuri frante
de seva crepusculara
inspirand intaia oara
cu sete, adanc
plinul de tine
modela spiralat
constiinta telurica
cosind luna veche
de cealalta parte
aurora esentiala
mangaia semnele
ca umbra unei pasari
ciugulind ore puilor
flamanzi de carnea ta
atat de frageda
expirul alungea trecutul
in franghii sonore
trupuri batute de doua ori
prin ite de singuratate
si goluri de aer imi
chinuiau sangele
atunci cand sarutul
tau se juca pierdut
in setea mea de inspiratie
te inspiram expirandu-ma
lutului ridicat in aburul
unei ploi de august
odihnind padurea
in bulbul tau
cu adieri primavaratice
si ce daca frunzele mele
te vor cauta in dimineti
imbracand roua?
ochii tai respira inca
doruri inelare…