Viata mea,
paralela visului meu,
m-a transformat in
iluzia fiintei mele.

Destinul meu,
iluzia de a fi aici
si certitudinea de a nu fi
niciunde,
suprema aparitie.

Pasii mei,
m-a tarasc de-a lungul vietii
m-a tarasc de-a lungul destinului,
calca in spini.

Mi-am pastrat,
de-a lungul trecerii
spre orizontul nemargimit
al timpului,
dreptul la accident.

Identitatea mea,
ca suprema povara,
m-a invatat:
Suntem ichipuiri ale propriului gand.