Izvoarele de ieri
clipocesc ascunse,
dincolo de jungla luxuriantă
a hamadelor crăpate,
dincolo de deșerturi cu bobul fin
cernut de vânturi demult uitate...
Pe Ulița Copilăriei
încă mai răzbate
o chemare din adâncuri:
" - Fântânaruuuuuuuu' !
Viață ți-aduc neamuleeeee!
Scoț apa la luminăăăăă!
Lumină din luminăăăăă!
Ghizduuuuuuri!
Cumpeneeeeee!
Fântanaruuuu' neamuleee! "
Răspunsul meu
ca o respirație întretăiată,
cu un foșnet de cearșafuri lichide,
se așternu incolor
peste tăcerea vremurilor,
lăsând să se întrevadă
alunecușul secundelor
printre pietre uscate
de dorință.