Lacrima claditorului de tara

o lacrima se scurge printre pleoape
alunecand alene pe obraz,
croindu-si drum prin firele de barba
crescuta fiindca nu te mai razi.

iti plangi batranetea amara
pe care n-ai stiut c-ai s-o apuci,
tocmai tu, claditorule de tara.

ma plangi pe mine pentru ca nu respect
ceea ce cu mainile ai cladit
si ai muncit degeaba viata toata,
zadarnic pentru mine ai trudit.


24 octombrie 1997, Istambul









Doar cititorii decid

ard de nerabdare sa citesc si eu
poemul acela laudat mereu.

critica, am auzit ca l-a primit bine,
nu stiu ce bunatate ar putea iesi din tine!?

chiar ma intreb, cand stau, cateodata,
ce ar putea sa iasa din capul tau de fata?

cum ar putea sa-ti iasa din creier vreo idee,
cand vad ce slaba e logica ta de femeie?

cand vad ca nu esti buna de nimic,
de ce te-ai pricepe la poeme vreun pic?

sau poate te pricepi,...ce stiu eu?
lasa-i pe cititori sa decida mereu.


5 noiembrie 1997, Istambul