Lovite de tăcere
Urechile mele suferă
Auzindu-ți suspinul

Și-aș vrea sa spun
Un cuvânt nespus,
Pe care l-ai spune și tu.

Dar în loc de asta
Străbatem tăcuți orașul,
Același oraș care ne-a unit,

Astăzi mai tăcut și mai trist.
Triști suntem și noi
De-atâta tăcere...